mă uit pe aici ca mâța-n calendar și nu înțeleg nimic. wordpress mi-e străin. scrisul mi-e străin.
this is the only way, the only way, the only way
au trecut doar 18 zile și mie mi se pare că a fost deja un an plin. nu știu câți mai trăiesc sentimentul ăsta, că totul se întâmplă random, fie că vrei sau nu, fie că te aștepți sau nu, lucrurile se întâmplă. și nu te întreabă, nici nu te așteaptă. doar se întâmplă. și singurul element asupra căruia ai control este cum te raportezi la ceea ce (ți) se întâmplă.
this is the only way, you go away
primul an în care intru fără liste și listuțe și to do-uri. să fim serioși, încă sunt la lista din 2022. trăiesc senzația asta de continuitate, n-a sfârșit și n-a început nimic, joc tot în hora asta numită viața și singurul lucru pe care mi-l propun e să-mi protejez mai bine picioarele, să pun încălțăminte comodă, să mai fac câte o pauză de un pișcot și de un dat din picior de pe scaun. nu toate sunt melodiile tale preferate.
you be my friend, come back again
Lantul coliviilor 