Filmele lunii octombrie

Stuck in Love (2012)

Filmul e simpatic. Îi despre iubiri ce rezistă timpului şi deciziilor proaste, îi despre iubiri fragede şi iaraşi decizii proaste. Şi nu ştiu cum s-a reuşit, dar personajul-mentor, ăl de neclintit în iubirea lui ca o stâncă, să-mi devină insuportabil de antipatic din cauza egoismului său nemăsurat. Du-te, tu, în pădure!, că ai dat-o de gard tare, lăsând-o pe fiică-ta să o urască pe mamă-sa. Ce iubire îi aia? – Mno, fata tatei, eu o iubesc pe mă-ta şi voi aştepta tătă viaţa după fundul măriei sale, dar tu urăşte-o liniştită şi în pace, că io-s prea egoist să-ţi zic că de fapt prima greşeală mi-o aparţinut. Bilă albă pentru apariţia lui Stephen King, chiar şi aşea, numai cu vocea şi încă una pentru melodia asta.

Continue reading

Advertisements

grăit-a vântul

cel mai crunt dor e atunci când auzi cum te strigă pe nume o rădăcină de copac. când îţi simţi bocancii trişti de-atâta asfalt. când pielea ţi-e îmbâcsită de-atâta civilizaţie. când îţi simţi plămânii dornici de curat şi de prea plin, de aer care pişcă, te ceartă şi te-alintă. când vrei să gâfâi de-atâta verde şi ruginiu. când în sus e infinit şi e singurul infinit pe care îl înţelegi. sigurul mereu şi pentru totdeauna.

când 7 vine după 8.

o săptămână cât o lună. mecanic îmi caut ziua într-un calendar. sâmbătă. e cu dormit până la nouă, cu cafea proaspătă şi fierbinte, cu stat în bucătărie în doi, cu căscat leneş şi cu verificat de mesaje de la oameni de prea departe. e cu citit de poezie pe genunchi, cu mâini aspre şi crema în alte zări. e cu buze uscate şi-un pahar de apă aproape gol. e cu start ca o bătaie pe loc, e despre chef de lenevit şi cu trebi ce pot să mai aştepte. e cu muzică care să te facă să levitezi la câţiva milimetri deasupra patului. e amestec de albastru senin cu mult verde turbat. e ca şi cum aş putea aţipi în orice moment. dacă n-aş şti, aş crede că mi-a trecut şaptele. vine după opt. sâmbete.

worlds collide

mai vine câte o zi din asta, în care trebuie să te trezeşti de trei ori. şi între treziri să tremuri, să te foieşti şi să respiri inegal. să vorbeşti cu voce scăzută, să bei prima cafea în miez de zi şi pe a doua aproape rece. să-ţi dai seama că o problemă de natură stomatologică te răpeşte din orice lume, din orice sferă şi te aduce în concret, aici şi acum, fără să-i pese, fără să întrebe. când cheful de nimic se ia la întrecere cu durerea de cap. când îţi vine rândul la a fi nemulţumit.

she was

Wednesday.Addams.full.489351îi aproape aiurea când propriul corp îţi dă liber o zi şi ţi-o asezonează cu un somn chinuit şi o durere de cap năucitoare.

îi aiurea când plouă. fără ţintă, se scurge neincetat, de sus. ţi se scurge şi-n cap. ţi se infiltrează treptat în cavităţi şi-ţi ţine loc de organe.

visezi străini cu care imparţi o ţigară, pe-o bancă de niciunde. stai cu ochii îndreptaţi spre cer. de acolo nu se scurge nimic. parcă ţi-ai dori să fumezi. visezi că eşti într-o bibliotecă imensă, cu cărţi vechi şi groase, aliniate şi ordonate frumos. cauţi bezmetică un ceva şi te grăbeşti spre nicăieri. observi că porţi aceeaşi pantaloni scurţi roşii cu care dormi şi ai bocanci în picioare. te rogi cretin să nu te fi urcat cu ei în pat.

se întâmplă să nu bei două zile cafea şi în a treia pari să recuperezi. te întrebi când o să te înveţi minte, cu voce egală şi lipsită de speranţă. zig-zag e linia ta dreapta şi cred că începi să accepţi asta. a mia oară. te loveşti constant, dacă nu de mobile, atunci de câte-o limită a unei extreme. ai semne şi vânătăi şi-ai vrea să spui povestea fiecăreia. ţi le spui în gând. te obsedează cicatricile şi simetria. observi că totu-i şui. te urâţeşti pe zi ce trece. cândva aveai ochi frumoşi.

asculţi o melodie care-ţi susţine cu optimism starea de sictir, într-un mod aproape senzual. îţi îmbraci hainele de om raţional, îţi iei masca pictată cu realism, sarcasm şi-o sprânceană uşor ridicată şi-ţi spui ferm şi poruncitor: sunt o doamnă, ce pana mea!