ain’t nobody

e vreme de munți de șervețele mucioase și trei anotimpuri într-o zi. vreme de răspuns la mail-uri și lucrat susținut. vreme de gândit și răzgândit, premergătoare unor decizii. creionăm planuri de mai bine, mai frumos, mai concentrat pe sine.

sectorul ăsta de lăv mi se pare supraestimat. decizii luate în funcție de cineva, dependența de programului altuia, gânditul constant la cineva – c-o fi, c-o păți – mi se pare, cel puțin acum, obositor și inutil.

am oameni mișto aproape de suflet, chiar de-s poate la sute sau mii de kilometri distanță. mi-au rămas destui și aproape fizic. apreciez conștient fiecare sms, convorbire telefonică, schimb de mesaje pe chat sau întâlnire față în față.

conștientizez că după fiecare furtună amoroasă, revin la mine. mai clară. mai bine conturată. mai conștientă. și într-un final am acceptat că unele probleme nu-s despre mine. și că nu-s datoare cu soluții.

still happy. not *almost-on-drugs* happy, but happy.

domol.

need some drama.

ce bine că-mi trece repede.

bad habit

bad habit

când regăsești parte din viață în versuri de mâna a 13-a dintr-o melodie românească care e în heavy rotation la radio, atunci îți dai seama că ai atins fundul butoiului cu rahat în care te tot bălăcărești. și decizi să ieși din el.

că a venit primăvara și-i frumos afară. și tu strănuți în serii de câte 3 a 10 minute adunate și legate – dimineață, prânz și seară. că a venit primăvara.

se dezmorțește centrul nesimțirii și apar simptome timide ca niște ghiocei. să le mai turnăm niște apă și să simțim soarele pe piele.

dorul a ajuns să fie un privilegiu. cam așa.

tous les mêmes

dacă ies din apele ăstea tulburi și mâloase, ies bine merci. și mă afund în butoiul meu plin cu nepăsare. extreme. mi s-a luat de pendularea asta, așa că zic ca măcar o dată să fac altfel. iese tot cum… iese. mai dăm un cap.

aș scrie că mi-e scârbă. și că mi-e drag. și că mi-e cumva. oricum. ajung la capătul sacului și nu găsesc nici urmă de simțământ. agitația nu creează un ceva din nimic. dăm din umeri. nu ete.

până una-altă privesc ca-n oglindă. oftez a been there, done that și încă mai rău. toleranță și bătut pe umăr. urechi a ascultare.

fac permutări de măști și mă supăr când aud că aș avea (doar) două fețe. subestimare. mai contează și din ce unghi privești, dar asta-i greu de digerat. cui să desenez?

e de dus pe câmpii când și joaca devine monotonă. să nu devină. mantră.