elastic heart

* mai la vale, textul conține ceva limbaj licențios *

unele romane n-ar trebui în veci a fi ecranizare. schițe de copil de clasă primară. esență ioc, emoție ioc. o înșiruire de scene în care tai cu toporul și-apoi lipești cu scotch.

sia își cere scuze public pentru clip. de ce, fată dragă, îți ceri scuze? desigur, din motive de tălâmbi care văd acolo ceva pedofilie. o fi shia bărbat în chiloți și fata are numai vreo 12 ani, dar eu nu văd nimic nici măcar vag erotic ce fac ei acolo. ce dracu’, chiar există oameni spălați pe creier numai cu sex, puli, pizde și buci, încât nu mai fac nicio diferență între un act artistic care spune cu totul și cu totul altceva decât ce vedeți voi, cretinilor, și un act sexual!

na, că m-am umplut de acte. și de spume.

ce să mai pomenesc că unii îndrăznesc să spună despre victimele din paris că și-au căutat-o. un fel de, băi pulică, mie dacă nu-mi place fața ta sau ce spui și te plimbi nestingherit pe stradă și te văd, mă instigi! și-așa că îndrăzneala asta te a te plimba nestingherit mă justifică atunci când te urmăresc eventual până acasă și-ți dau cu ciocanul în cap până îți fac creierii pastă.

scandinavian sunday

gerar vine cu liniște, prea multă liniște. iar liniștea asta îmi dă senzația că am murit deja și încă n-am aflat. și-așa-mi stau sub pături și moțăi, cu luminițe verzi de instalație bătând în ochi chiori, de somn și de viață.

îmi inaugurez agenda lui 2015, primită neașteptat, de la un om drag, care-mi știe piticii cu textura și alinierea. mulțam fain! să facem niște zgomot pe hârtie.

musai trebuie să-mi reiau cafelele. gata cu hibernarea, zic.

am rămas același om fără rezoluții la final/început de an. îmi continui drumul, fără să tai acum și aici, că așa se dictează de undeva. îmi văd de rezoluțiile și revoluțiile mele, începuturi și sfârșituri de 5 ori pe săptămână, dacă e cazul. și mai ales între, curpinsă în.

de tine nu mai fug. te țin acolo, aproape, între două panici. am irosit prea multă energie încercând să te scot din mine. am turbat de furie, de neputință și de încăpățânare. am strigat că nu mai suport, că nu mai vreau. că te urăsc, că te iubesc, și-apoi că nu mai simt nimic. după orice furtună ești tot aici. și eu cu o țiglă în minus pe acoperiș. așa că te las în pace, șezi blând acolo, până oi reuși ceva, nu știu ce, poate un soi de asimilare sau uitare.

din când în când mă scald în oaza mea de povești, zâmbete și cafele calde cu miere. te aștept cu povești noi. am rămas cam flămândă.

cheers darlin’

îmi beau vinul cu aceeași cană de împrumut din care-mi beau și cafelele de peste zi. vinul meu are culoare de scrisorar. și-același gust. și-același efect sărat.

dacă-aș mușca din mine acum, s-ar răstogoli bulgări de sare pe podea. o iarnă încremenită printre fibre. un firicel de râu amar gâlgâie prin vene.

azi mi-s musafir la mine-n casă. acasă. cu inele încă pe degete. musafir.

ți-aș îndesa pe gât toate cheile.

walk

detest telefonul fără fir și incapacitatea de a spune ce simți, ce crezi, ce vrei. încep să detest subînțelesurile și metaforele. discursurile pe după cireși. vânătoarea cu nșdemii de arme complicate, când cea mai simplă și eficientă cale o reprezintă propriile mâini, glas, privire și postură.

cumva reușesc să primesc mereu ceea ce vreau. marea problemă este că cer lucruri pe care nu mi le doresc și despre care îmi aduc aminte cu dificultate. mă întreb cum naiba am ajuns în situația asta. iar. îmi iau lopățica și încep a săpa în memorie, până dau de momentul cheie. și-atunci mi-aș căra lopeți în figură, până-aș reuși să-mi fac din nas poster.

lizule, știi că eu nu promit. și ție ți-am promis. n-am uitat. o îmbrățișare de 519 km.

când mi-am dat seama că-s învăluită de aceeași mică nemulțumire care-mi ține de cald de mai bine de un an a fost ca și cum m-aș fi trezit brusc dintr-un somn bolnăvicios. era într-o luni. și n-am mai lăsat pe mâine. baby steps.

când vrei să spui. și nu ai cui.

waiting game

o șosetă flaușată și-un papuc de casă mi-au fugit în lume. să fie fericiți.

am coatele făcute franjuri și sms-uri trimise de un ultim pahar de vin. dacă până acum îmi doream ca oamenii să aibă un buton de delete – un mic x deasupra capului – acum mi-aș extinde cererea și pentru zile. un calendar fără weekend-ul trecut, vă rog. servesc aici.

fericirea altora îmi provoacă greață. mi se strânge stomacul și face tumbe cretine. suferința altora îmi provoacă dureri fizice. vreau vid. și ciocolată.

eat liver!

îmi vine să închid taraba şi să mă tot duc. înscriu poveşti de demult în povestea mea în care încerc să ajung la un capăt al cercului. din când în când mă simt ca o muscă care dă cu mecla de bec. repetitiv şi enervant.

totul pare prea departe. în timp, ca distanţă, în simţire. străină tot mai des. alienată şi incomodă.

bă, mi s-a luat.