mă pornesc greu. conștientizez niște frici și ceva panică. se lasă cu insomnii și hipertermie. adorm adânc și rețin visul de după prima trezire.
un pat jos, poziționat greșit. m-am împiedicat de motani torcători și-am știut că-s unde trebuie. vertij și tot păru-n ochi. fețe necunoscute și zâmbitoare. și liniște. mă gândesc la cafea, dar mă îndrept spre baie. în drum dau play la ceva kashmir, de la un sistem ce știu că nu-i al tău, conștientă că nimic nu-i real. dar e bine. mă trezesc înainte de a reveni din baie.
lipsește cafeaua. încă.
zâmbesc spre un soare cu vânt și de la geamul meu văd un mâț negru care mă privește curios. să te las, oare?