ciobu’ din gât

visez. mult şi des. și ţin minte, de obicei, detalii mai mult decât suficiente.

coşmaruri am rar. nici nu le numesc aşa, le spun doar vise tâmpite.

ca cel dinspre dimineaţă, în care vărsam cioburi mici de sticlă, care-mi răneau esofagul, limba şi gingiile. încercând să scot cioburile din gingii, îmi intrau în buricele degetelor şi de acolo începeau să curgă lin firicele de sânge îndoit cu apă.

instinctiv, mă uit la degete. sunt intacte. nicio zgârietură, nicio urmă de sânge uscat. mai iau o gură de cafea. alunecă nestingherită pe gât.

Filmele lunii ianuarie

Din rezoluţiile pentru anul ăsta se pare că am luat-o foarte în serios pe cea cu vizionatul de filme. Mult prea în serios – am ajuns la un total de 21 filme într-o lună, ceea ce depăşeşte probabil media filmelor vizionate de mine într-un an, până acum. După cum o să se observe, nu am un sistem bine definit după care le aleg – încerc în principal să-mi rezolv marile „lipsuri” (probabil până la finalul anului trecut eram singura muritoare care nu se uitase la Lord of the Rings), dar să văd câte ceva şi din noile apariţii.

Continue reading

2012 / 2013

am tot citit pe alte bloguri rezoluţii pentru 2013 şi rezumate ale anului ce-a trecut şi m-au făcut să mă gândesc… cum a fost 2012 pentru mine? ce aşteptări am de la 2013?

răpostatul an a fost – nici nu găsesc un cuvânt potrivit, dar hai să-i spunem – ciudat, din toate punctele de vedere. am trecut prin el fără niciun fel de plan, fără niciun scop anume, doar să reuşesc să ajung la finalul zilei; întreagă, de preferinţă. a fost anul luptelor interioare, al zbuciumului şi al contradicţiilor.

2013 aştept să fie mai blând şi mai liniştit.

de la mine vreau mai mult – mai multă activitate, să învăţ mai mult, să citesc mai mult, să văd mai multe filme, să văd mai multe locuri şi totodată să risipesc mai puţină energie pe lucrurile mai puţin importante.

Paradoxul iubirii

NU JUDECAŢIparadox

Să fugi de cel care te iubeşte, să-l iubeşti pe cel care fuge de tine. Să-l blestemi pe cel care doarme lângă tine, să-l faci bucăţi în fiecare noapte şi să te trezeşti liniştit ca şi cum lumina ar fi splălat toată ura. Să-ţi pierzi minţile pentru o persoană care te dispreţuieşte tot atât de mult pe cât tu o iubeşti. Să ai despre orice legătură ideea că se va sfârşi, să intri într-o poveste de dragoste întocmai ca pasagerul de pe Titanic, antincipându-i naufragiul. Să visezi cavalcade sublime, amoruri nebune şi să te sufoci lent într-o mediocritate fără ieşire. Să nu ştii ce să dai, să nu primeşti niciodată nimic şi să te miri că darurile tale sunt atât de prost primite. Să te căsătoreşti din dorinţa de singuranţă, să nu te căsătoreşti din dorinţa de aventură, să-ţi dai seama că nici chiar căsătoria nu te protejează de nimic şi că lipsa căsătoriei Continue reading