eclipsă

uit să zic la-mulți-ani-uri, încep conversații pe care le abandonez prematur, mă entuziasmez sincer și să sting pe la sfert.

invidiile mici și cuvintele ușor stâmbe sapă în mine și lasă fisuri. am o încleștare a fălcilor constantă, combinată-ntr-un vag miserupism.

evit ori amân cam orice seamănă vag cu o formă trăire. de la niște ochelari cu care să văd oamenii pe stradă, la plimbări de dragul pașilor și socializat de dragul oamenilor. vorbesc planuri pe jumate întru neconcretizare.

m-am suspendat și mi-am dat termen. trăiesc antiprimăvara și mi-o simt în cele două grade de la șase ale dimineții.

mi-e drag și-mi lipsești din gene, de pe palme, de pe umărul drept.

mi-s mută și ne-aștept.

nici nu mai știu când

fac cumpărături online ca să umplu nu-știu-ce-goluri. mai nou îmi doresc toate cărțile pământului, înghesuite în brațele mele întru mângâiere. visez să-mi organizez cândva biblioteca pe culori, să crape ocd-ul meu, de nu.

am făcut switch pe introvert și sper că un mănunchi de raze mă vor convinge că merită doi pași de partea cealaltă a ușii. sunt mai greu de convins, decât era bruce wills greu de ucis. conștientizez că-s un om un pic dificil.

exersez blândețea pe mine și încerc să fiu indulgentă. îmi permit zile nemachiate și somn de 15+ ore. am lapsusuri și deja-vu-uri. și stări vecine cu atacurile de panică, care mă fac să râd. I’m a strong, independent woman, băăăi, nu mă face pe mine un tremurat și nici transpirațiile reci de pe șira spinării.

I’m fine.

sleep don’t weep

banalul n-am mai scris demult. câteva luni (au trecut luni?) liniare, moi și gri, urâte pe alocuri, cu încleștat de dinți, cu scos spini așa, bucată cu bucată, tratat cu spirt din ăla care ustură și câte-o peliculă de salivă care înmoaie tot, amintiri și dorințe și cât de pe dos pot ieși toate câteodată.

citesc la flo povești frumoase și da, subscriu la ce-a spus laura, flo are parfum de șișkin. șișkin de care mi-e teribil de frică. mă joc ascunselea cu el deja de prea multă vreme. m-am adunat, lipit, m-am descompus și compus la loc și tot mi-e frică de el.

aproape că-mi displace când sunt așa, toată o metaforă-n gândire și-n trăire și oftez și mă înciudez, pe ce, nici eu nu știu prea bine.

ain’t nobody

e vreme de munți de șervețele mucioase și trei anotimpuri într-o zi. vreme de răspuns la mail-uri și lucrat susținut. vreme de gândit și răzgândit, premergătoare unor decizii. creionăm planuri de mai bine, mai frumos, mai concentrat pe sine.

sectorul ăsta de lăv mi se pare supraestimat. decizii luate în funcție de cineva, dependența de programului altuia, gânditul constant la cineva – c-o fi, c-o păți – mi se pare, cel puțin acum, obositor și inutil.

am oameni mișto aproape de suflet, chiar de-s poate la sute sau mii de kilometri distanță. mi-au rămas destui și aproape fizic. apreciez conștient fiecare sms, convorbire telefonică, schimb de mesaje pe chat sau întâlnire față în față.

conștientizez că după fiecare furtună amoroasă, revin la mine. mai clară. mai bine conturată. mai conștientă. și într-un final am acceptat că unele probleme nu-s despre mine. și că nu-s datoare cu soluții.

still happy. not *almost-on-drugs* happy, but happy.

domol.

need some drama.

ce bine că-mi trece repede.

bad habit

bad habit

când regăsești parte din viață în versuri de mâna a 13-a dintr-o melodie românească care e în heavy rotation la radio, atunci îți dai seama că ai atins fundul butoiului cu rahat în care te tot bălăcărești. și decizi să ieși din el.

că a venit primăvara și-i frumos afară. și tu strănuți în serii de câte 3 a 10 minute adunate și legate – dimineață, prânz și seară. că a venit primăvara.

se dezmorțește centrul nesimțirii și apar simptome timide ca niște ghiocei. să le mai turnăm niște apă și să simțim soarele pe piele.

dorul a ajuns să fie un privilegiu. cam așa.

scandinavian sunday

gerar vine cu liniște, prea multă liniște. iar liniștea asta îmi dă senzația că am murit deja și încă n-am aflat. și-așa-mi stau sub pături și moțăi, cu luminițe verzi de instalație bătând în ochi chiori, de somn și de viață.

îmi inaugurez agenda lui 2015, primită neașteptat, de la un om drag, care-mi știe piticii cu textura și alinierea. mulțam fain! să facem niște zgomot pe hârtie.

musai trebuie să-mi reiau cafelele. gata cu hibernarea, zic.

am rămas același om fără rezoluții la final/început de an. îmi continui drumul, fără să tai acum și aici, că așa se dictează de undeva. îmi văd de rezoluțiile și revoluțiile mele, începuturi și sfârșituri de 5 ori pe săptămână, dacă e cazul. și mai ales între, curpinsă în.

de tine nu mai fug. te țin acolo, aproape, între două panici. am irosit prea multă energie încercând să te scot din mine. am turbat de furie, de neputință și de încăpățânare. am strigat că nu mai suport, că nu mai vreau. că te urăsc, că te iubesc, și-apoi că nu mai simt nimic. după orice furtună ești tot aici. și eu cu o țiglă în minus pe acoperiș. așa că te las în pace, șezi blând acolo, până oi reuși ceva, nu știu ce, poate un soi de asimilare sau uitare.

din când în când mă scald în oaza mea de povești, zâmbete și cafele calde cu miere. te aștept cu povești noi. am rămas cam flămândă.

dust-Portraits-©Gabriel-de-la-Chapelle-4__880

smother

visul ăla frumos poartă parfum cu nota de vârf de tristețe.

lumea-și plânge morții vip. eu mi-s doar obosită. parcă iar n-am timp. parcă iar fug în cerc. parcă iar mă privez de elemente vitale.

ciugulesc pe fugă câte-o discuție cu sens, un cuvânt care să-mi țină mintea ocupată, o senzație care să-mi pună creierul pe pauză.

între timp, ciocolățim măria ta!

bazsarózsa

un guturai încăpățânat m-a țintuit la pat, într-o inerție nefastă. încă nu se dă plecat. în plus, mi-a instalat în oase virus de stare de cuibăreală. a uitat, însă, să-mi dea și-un cuib. mno, încropim ceva cu filme, poate ține și de cald.

trei replici dintr-o piesă de teatru văzută acum opt luni mi-au suit un nod în gât care nu trece nici cu buline, nici cu siropuri. doresc să cred că-i un simptom autolimitat, cum doresc să cred asta despre tot. ducă-se. până atunci răspund la un mail cu întârziere de-un an și cred că timpul s-a oprit în loc. când colo-s doar eu.

trăiesc câte-un pic între țopăieli, vin fiert și litri de apă. între da și nu. când al tău, când al meu. între oameni cu zâmbete sincere și perdele de fum. pe lângă teancul de cărți și lista de făcut. cu gândul la tine, din când în când. cu resemnare. și uneori cu bucurie. cu ideea că ești bine. că-mi ești bine.

walk

detest telefonul fără fir și incapacitatea de a spune ce simți, ce crezi, ce vrei. încep să detest subînțelesurile și metaforele. discursurile pe după cireși. vânătoarea cu nșdemii de arme complicate, când cea mai simplă și eficientă cale o reprezintă propriile mâini, glas, privire și postură.

cumva reușesc să primesc mereu ceea ce vreau. marea problemă este că cer lucruri pe care nu mi le doresc și despre care îmi aduc aminte cu dificultate. mă întreb cum naiba am ajuns în situația asta. iar. îmi iau lopățica și încep a săpa în memorie, până dau de momentul cheie. și-atunci mi-aș căra lopeți în figură, până-aș reuși să-mi fac din nas poster.

lizule, știi că eu nu promit. și ție ți-am promis. n-am uitat. o îmbrățișare de 519 km.

când mi-am dat seama că-s învăluită de aceeași mică nemulțumire care-mi ține de cald de mai bine de un an a fost ca și cum m-aș fi trezit brusc dintr-un somn bolnăvicios. era într-o luni. și n-am mai lăsat pe mâine. baby steps.

când vrei să spui. și nu ai cui.