tous les mêmes

dacă ies din apele ăstea tulburi și mâloase, ies bine merci. și mă afund în butoiul meu plin cu nepăsare. extreme. mi s-a luat de pendularea asta, așa că zic ca măcar o dată să fac altfel. iese tot cum… iese. mai dăm un cap.

aș scrie că mi-e scârbă. și că mi-e drag. și că mi-e cumva. oricum. ajung la capătul sacului și nu găsesc nici urmă de simțământ. agitația nu creează un ceva din nimic. dăm din umeri. nu ete.

până una-altă privesc ca-n oglindă. oftez a been there, done that și încă mai rău. toleranță și bătut pe umăr. urechi a ascultare.

fac permutări de măști și mă supăr când aud că aș avea (doar) două fețe. subestimare. mai contează și din ce unghi privești, dar asta-i greu de digerat. cui să desenez?

e de dus pe câmpii când și joaca devine monotonă. să nu devină. mantră.

scandinavian sunday

gerar vine cu liniște, prea multă liniște. iar liniștea asta îmi dă senzația că am murit deja și încă n-am aflat. și-așa-mi stau sub pături și moțăi, cu luminițe verzi de instalație bătând în ochi chiori, de somn și de viață.

îmi inaugurez agenda lui 2015, primită neașteptat, de la un om drag, care-mi știe piticii cu textura și alinierea. mulțam fain! să facem niște zgomot pe hârtie.

musai trebuie să-mi reiau cafelele. gata cu hibernarea, zic.

am rămas același om fără rezoluții la final/început de an. îmi continui drumul, fără să tai acum și aici, că așa se dictează de undeva. îmi văd de rezoluțiile și revoluțiile mele, începuturi și sfârșituri de 5 ori pe săptămână, dacă e cazul. și mai ales între, curpinsă în.

de tine nu mai fug. te țin acolo, aproape, între două panici. am irosit prea multă energie încercând să te scot din mine. am turbat de furie, de neputință și de încăpățânare. am strigat că nu mai suport, că nu mai vreau. că te urăsc, că te iubesc, și-apoi că nu mai simt nimic. după orice furtună ești tot aici. și eu cu o țiglă în minus pe acoperiș. așa că te las în pace, șezi blând acolo, până oi reuși ceva, nu știu ce, poate un soi de asimilare sau uitare.

din când în când mă scald în oaza mea de povești, zâmbete și cafele calde cu miere. te aștept cu povești noi. am rămas cam flămândă.

in a manner of speaking

cenușiul de-afară mi-l încălzesc în bluza mea lălâie; pusciferium mă hrănește pe cale auditivă și eu îmi zâmbesc de parcă azi ar fi ultima zi de fericire. și de-ar fi, ce?

citeam pe undeva și-am auzit lucrul ăsta din multe părți – mă, noi ăștia de scriem și avem bloage, părem niște tristomani fără seamăn, pe motiv să avem chef de scris și analiză numai când ceva nu-i tocmai în regulă. și-așa, după o citire pe diagonală, am putea trage concluzia că suntem niște plângăcioși cu nevoie de atenție și compătimire.

așa, ca să rămână consemnat în istoria mea neimportantă, neinteresantă și mai multe ne-uri – azi îs fericită. azi îs bine, după un lung somn odihnitor și-o cafea țapănă.

ce dacă simt că fisurile se lărgesc în prăpăstii? ăsta e cursul firesc. să dansăm, zic, pe margini de prăpăstii și să cântăm cât de țin plămânii în picaj. zburăm, da?

walk

detest telefonul fără fir și incapacitatea de a spune ce simți, ce crezi, ce vrei. încep să detest subînțelesurile și metaforele. discursurile pe după cireși. vânătoarea cu nșdemii de arme complicate, când cea mai simplă și eficientă cale o reprezintă propriile mâini, glas, privire și postură.

cumva reușesc să primesc mereu ceea ce vreau. marea problemă este că cer lucruri pe care nu mi le doresc și despre care îmi aduc aminte cu dificultate. mă întreb cum naiba am ajuns în situația asta. iar. îmi iau lopățica și încep a săpa în memorie, până dau de momentul cheie. și-atunci mi-aș căra lopeți în figură, până-aș reuși să-mi fac din nas poster.

lizule, știi că eu nu promit. și ție ți-am promis. n-am uitat. o îmbrățișare de 519 km.

când mi-am dat seama că-s învăluită de aceeași mică nemulțumire care-mi ține de cald de mai bine de un an a fost ca și cum m-aș fi trezit brusc dintr-un somn bolnăvicios. era într-o luni. și n-am mai lăsat pe mâine. baby steps.

când vrei să spui. și nu ai cui.

formidable

confund liniștea cu amorțeala. și invers. n-am stare să înțeleg. n-am stare de aici și acum. inevitabil mă blochez într-un punct în care mă rup de realitate. mă joc de-a ghicitul. încerc să mă pregătesc pentru diverse scenarii. mai ales pentru ălea proaste. nu văd nimic mai departe de o lungă așteptare.

îmi amintesc că urăsc surprizele. și uneori oamenii și imprevizibilul. îmi doresc, însă, ca cineva sau ceva să mă surprindă cu adevărat. o reacție dansândă în pași noi. pe care să mi-o descopăr într-o emoție nouă. un nou ritm, o nouă bătaie. un amestec de reacții chimice sau fizice neîncercat în 25 de ani.

cadou de sfert de veac.

m-aș pune la borcan, cu gândul c-aș face de-o murătură perfectă.

the dark romantics

scriu strâmb pe o carte poștală dreaptă, cu chip de femeie frumoasă și flori prinse în păr. urmează să-i fac picioare spre transilvania. sau poate niște aripi ar fi mai potrivite. cred că e o idee proastă să-mi fac planuri pentru o perioadă care să sară pragul celor 2 zile depărtare față de momentul prezent. nu-mi fac planuri, nu-mi pun dorințe. mantra reamintită. mno, bumerangul se întoarce.

mi-am reamintit. starea asta de zâmbet tâmp, de relaxare și agitație. și mi-e teamă. teama mă face să sun în miez de zi după ce trimit sms în miez de noapte. e drăguț să trimiți epistole către niciunde. fără răspuns. să speri că șirul ăla de caractere nu se va transforma în încruntare. nu vrei să fii norul ăla plumburiu de deasupra capului cuiva.

am inaugurat zbor deasupra unui zepelin. să fie cu folos.

los peces

hihi! te-am prins! notez repede aici, nu cumva să-mi fugi pe undeva. gata, mi-eşti scrijelită pe piele şi prinsă-n colivia asta. sîc! până-n august mi-eşti prizonieră. promit să-ţi ofer odihnă cât să-mi rămâi vie şi verde, hrană cât să nu leşinăm şi să nu ne cadă bolovani în stomăcele. o să te mai scot la aer, din când în când şi sigur o te duc în grădina aia senzorială. da, merem să vedem şi peştii şi ce mai vrei tu. mă gândesc să-ţi mai citesc câte ceva înainte să te culcare. asta dacă nu mă va prinde somnul înaintea ta. dacă vrei te scot să mai vezi şi tu oameni, să mai bei un cico şi să schimbi o vorbă. eii, sună binişor?

dacă nu te-am convins, îţi mai zic doar bucureşti, sibiu şi poate un cluj. hai, facem să se întâmple?

all night

după 14 ore de somn şi întreruperi din 2 în 2 ore mă îmbăt cu apă rece. şed pe-un norişor găurit şi peticit. şi mi-e drag.

trag de-o cafea slabă şi mi-e răcoare. mă amuz de potriveala de tricou alb cu buline mov şi papuci mov cu buline albe. între o trezire şi-o aţipire mi-am adus aminte că nu am de dat socoteală nimănui şi eu cu mine îmi oferă relaxare, dacă încep să-mi amintesc cum se mai simte şi asta.

realizez că o mică parte din tine a fost mai mulţumitoare decât orice alt întreg. reacţii întârziate, d’oh!

forget what I said

cred că am nevoie de-o vacanţă, mai tare decât niciodată. promisiunea unei stări de relaxare, de zâmbet în ochi şi-n suflet. aş vrea să-o conturez mai bine, să-mi dea avânt ca să-mi duc toate sarcinile şi planurile la bun sfârşit. să se întâlnească toate, sfârşite, împlinite şi fericite, în acelaşi punct de vacanţă. să ştiu că preţ de câteva zile nu trebuie să mă gândesc la nimic, să n-am nicio grijă, să nu curgă mail-uri, să nu mă gândesc că-s în cursa contra-timp, să-mi simt umerii relaxaţi şi mintea limpede.

mă imaginez pe-o cărare de munte, în bocanci şi pantaloni trei sferturi, cu maiou decolorat şi umeri uşor rumeniţi. cu rucsac în spinare. să mă întreb dacă-l car eu pe el sau el pe mine. mă mai văd desculţă, cu degetele îngropate în nisip, cu margine de fustă udă şi sărată, cu păr coafat de vânt şi decolorat de soare. şi mi-amintesc de agenda plină, care urlă a urgent-urgent-urgent…

***

şi-mi vine mor şi să crăp că va cânta noora noor, pe la final de lună şi eu n-o s-o pot asculta.

kryptonite

fiecare sorbitură de cafea aburindă. mers susținut pe-o potecă de munte cu nas roșu și obraji fierbinți. încălzit nas de-un umăr cald. o piscină cu apă călduță și-un prosop mare și pufos. discuții lungi. un masaj cu uleiuri frumos mirositoare. tăceri confortabile. gurițe lacome de suc în straturi de dulce-îmbietor spre acruț-înțepător. moțăială și stare de alint. mângâiat pe spate.