Pe buline #1

  • cafeaîmi e dor de cafea. şi de ceai. de cafea şi ceai, în aceeaşi zi. am câteva zile de când beau doar apă chioară. de mâine sper să-mi reiau rutina de dimineaţă;
  • sâmbătă am văzut Django Unchained şi mi-am impus să iau o pauză de la vizionat filme. după un film marca Tarantino, oricare altul tinde să devină prost, prin comparaţie;
  • melodia potrivită, ascultată într-un moment nepotrivit poate să-ţi dea putere să treci peste zi;
  • aştept zilele călduţe, pentru plimbare;
  • şi mai aştept 1 martie, pentru a asculta Vivaldi cu inima deschisă şi zâmbet larg.

Filmele lunii februarie

Snow White and the Huntsman (2012)

Snow White and the Huntsman (2012)Prima reacţie, după ce am terminat de vizionat filmul a fost WTF?!? şi nu în sensul bun. Ce avem noi în filmul ăsta? Avem o Alba-ca-Zăpada cu urechi clăpauge – chiar nu am priceput de ce au ţinut morţiş să apară Kristen cu părul prins, ţinand cont că are urechile simpatice, pentru o fată normală, dar nu-s ok pentru cea-mai-frumoasă-fată-din-ţinut. Apoi o avem pe regina, frumoasă, nu zic nu, efectele sunt senzationale în scenele în care apare Charlize, dar jocul ei actoricesc mi s-a parul demn de o cizmă. Nu prea m-a convins. Şi apoi vine şi domnul vânător/un Thor murdar şi beţiv, care iarăşi, nu m-a dat pe spate cu nimic, nici cu durerea lui enormă, cauzată de pierderea soţiei, nici cu sentimentele timide pe care le nutreşte pentru prinţesă. Şi… WTF?! ce a fost cu sugerarea triunghiului amoros prinţesă/vânător/prinţ? Pot spune ca mi-au plăcut câteva efecte, cele de pe tărâmul zânelor şi trupa haioasă de pitici. După părerea mea, cea mai bună parte a filmului este aceasta. 😆 Un plus pentru filmul ăsta, pentru ca m-a făcut să vreau sa recitesc Alba ca Zăpada, ceea ce am şi facut. 😆

Continue reading

Asteptari prea mari?

Am tot auzit în ultimul timp oameni care spun că au aşteptări prea mari de la alţi semeni de-ai lor. Mi-a fost trântită şi mie în faţă, am trântit-o şi eu altora, şi cred că e o replică destul de utilizată, mai ales că acoperă o sferă largă de acţiuni, interacţiuni şi reacţii care ar fi putut fi mai.

Se foloseşte pentru a exprima dezamăgirea, frustrarea, neputinţa de a schimba ceva şi uneori doar pentru a lovi în celălalt, a-l minimaliza, a-l face să se simtă mic şi prost în faţa unor aşteptări prea mari.

Continue reading

oameni-copaci şi cinema acasă

când mi se intersectează drumul cu tot soiul de cretini, ciufuţi, bătuţi în cap şi alte neamuri de-ale lor, când încep să generalizez, să etichetez şi să-i bag pe toţi în aceeaşi oală, când simt că aş vrea să fiu tarzan şi să trăiesc în pădure îmi aduc aminte de unele momente, frânturi de amintiri, fracţiuni de secunde trăite, văzute, simţite alături de şi prin oameni.

Continue reading