nici nu mai știu când

fac cumpărături online ca să umplu nu-știu-ce-goluri. mai nou îmi doresc toate cărțile pământului, înghesuite în brațele mele întru mângâiere. visez să-mi organizez cândva biblioteca pe culori, să crape ocd-ul meu, de nu.

am făcut switch pe introvert și sper că un mănunchi de raze mă vor convinge că merită doi pași de partea cealaltă a ușii. sunt mai greu de convins, decât era bruce wills greu de ucis. conștientizez că-s un om un pic dificil.

exersez blândețea pe mine și încerc să fiu indulgentă. îmi permit zile nemachiate și somn de 15+ ore. am lapsusuri și deja-vu-uri. și stări vecine cu atacurile de panică, care mă fac să râd. I’m a strong, independent woman, băăăi, nu mă face pe mine un tremurat și nici transpirațiile reci de pe șira spinării.

I’m fine.

Advertisements

walk

detest telefonul fără fir și incapacitatea de a spune ce simți, ce crezi, ce vrei. încep să detest subînțelesurile și metaforele. discursurile pe după cireși. vânătoarea cu nșdemii de arme complicate, când cea mai simplă și eficientă cale o reprezintă propriile mâini, glas, privire și postură.

cumva reușesc să primesc mereu ceea ce vreau. marea problemă este că cer lucruri pe care nu mi le doresc și despre care îmi aduc aminte cu dificultate. mă întreb cum naiba am ajuns în situația asta. iar. îmi iau lopățica și încep a săpa în memorie, până dau de momentul cheie. și-atunci mi-aș căra lopeți în figură, până-aș reuși să-mi fac din nas poster.

lizule, știi că eu nu promit. și ție ți-am promis. n-am uitat. o îmbrățișare de 519 km.

când mi-am dat seama că-s învăluită de aceeași mică nemulțumire care-mi ține de cald de mai bine de un an a fost ca și cum m-aș fi trezit brusc dintr-un somn bolnăvicios. era într-o luni. și n-am mai lăsat pe mâine. baby steps.

când vrei să spui. și nu ai cui.

Filmele lunii aprilie

rioRio (2011)

După ce vizionasem deja Cloudy with a Chance of Meatballs, care nu mi-a plăcut în mod deosebit, rămăsesem în continuare cu poftă de film simpatic şi animat. Am cerut îndrumări şi mi s-a recomandat cu bună credinţă Rio, “un film cu papagali”. 😆 Ce-i drept, fraza aceasta nu pot spune că m-a convins în vreun fel, dar a venit completată de un “singur o să-ţi placă” şi-am crezut pe loc. Filmul e drăgălaş foc, pe mine m-a prins, păsările colorate, atmosfera de carnaval amestecate cu ideea de predestinare şi condiţionare au mers destul de bine. Recomand mai departe!

Continue reading