ghir enta

te pui sub semnul întrebării când te surprinzi zâmbind la un status post-despărțirii a unui om pentru care ai ajuns la limita obsesiei într-o viață anterioară. să-mi stea în fire să mă bucur pentru necazul altuia? să mă simt răzbunată că poate simte acum ce-am simțit și eu? sau poate acum simt că am ajuns într-un echilibrul al simțirii, în care nimeni nu mai e dator cu nimic?

cică-i spune karma.

Advertisements

lighthouse

mă pornesc greu. conștientizez niște frici și ceva panică. se lasă cu insomnii și hipertermie. adorm adânc și rețin visul de după prima trezire.

un pat jos, poziționat greșit. m-am împiedicat de motani torcători și-am știut că-s unde trebuie. vertij și tot păru-n ochi. fețe necunoscute și zâmbitoare. și liniște. mă gândesc la cafea, dar mă îndrept spre baie. în drum dau play la ceva kashmir, de la un sistem ce știu că nu-i al tău, conștientă că nimic nu-i real. dar e bine. mă trezesc înainte de a reveni din baie.

lipsește cafeaua. încă.

zâmbesc spre un soare cu vânt și de la geamul meu văd un mâț negru care mă privește curios. să te las, oare?

scandinavian sunday

gerar vine cu liniște, prea multă liniște. iar liniștea asta îmi dă senzația că am murit deja și încă n-am aflat. și-așa-mi stau sub pături și moțăi, cu luminițe verzi de instalație bătând în ochi chiori, de somn și de viață.

îmi inaugurez agenda lui 2015, primită neașteptat, de la un om drag, care-mi știe piticii cu textura și alinierea. mulțam fain! să facem niște zgomot pe hârtie.

musai trebuie să-mi reiau cafelele. gata cu hibernarea, zic.

am rămas același om fără rezoluții la final/început de an. îmi continui drumul, fără să tai acum și aici, că așa se dictează de undeva. îmi văd de rezoluțiile și revoluțiile mele, începuturi și sfârșituri de 5 ori pe săptămână, dacă e cazul. și mai ales între, curpinsă în.

de tine nu mai fug. te țin acolo, aproape, între două panici. am irosit prea multă energie încercând să te scot din mine. am turbat de furie, de neputință și de încăpățânare. am strigat că nu mai suport, că nu mai vreau. că te urăsc, că te iubesc, și-apoi că nu mai simt nimic. după orice furtună ești tot aici. și eu cu o țiglă în minus pe acoperiș. așa că te las în pace, șezi blând acolo, până oi reuși ceva, nu știu ce, poate un soi de asimilare sau uitare.

din când în când mă scald în oaza mea de povești, zâmbete și cafele calde cu miere. te aștept cu povești noi. am rămas cam flămândă.

dust-Portraits-©Gabriel-de-la-Chapelle-4__880

smother

visul ăla frumos poartă parfum cu nota de vârf de tristețe.

lumea-și plânge morții vip. eu mi-s doar obosită. parcă iar n-am timp. parcă iar fug în cerc. parcă iar mă privez de elemente vitale.

ciugulesc pe fugă câte-o discuție cu sens, un cuvânt care să-mi țină mintea ocupată, o senzație care să-mi pună creierul pe pauză.

între timp, ciocolățim măria ta!

bazsarózsa

un guturai încăpățânat m-a țintuit la pat, într-o inerție nefastă. încă nu se dă plecat. în plus, mi-a instalat în oase virus de stare de cuibăreală. a uitat, însă, să-mi dea și-un cuib. mno, încropim ceva cu filme, poate ține și de cald.

trei replici dintr-o piesă de teatru văzută acum opt luni mi-au suit un nod în gât care nu trece nici cu buline, nici cu siropuri. doresc să cred că-i un simptom autolimitat, cum doresc să cred asta despre tot. ducă-se. până atunci răspund la un mail cu întârziere de-un an și cred că timpul s-a oprit în loc. când colo-s doar eu.

trăiesc câte-un pic între țopăieli, vin fiert și litri de apă. între da și nu. când al tău, când al meu. între oameni cu zâmbete sincere și perdele de fum. pe lângă teancul de cărți și lista de făcut. cu gândul la tine, din când în când. cu resemnare. și uneori cu bucurie. cu ideea că ești bine. că-mi ești bine.

formidable

confund liniștea cu amorțeala. și invers. n-am stare să înțeleg. n-am stare de aici și acum. inevitabil mă blochez într-un punct în care mă rup de realitate. mă joc de-a ghicitul. încerc să mă pregătesc pentru diverse scenarii. mai ales pentru ălea proaste. nu văd nimic mai departe de o lungă așteptare.

îmi amintesc că urăsc surprizele. și uneori oamenii și imprevizibilul. îmi doresc, însă, ca cineva sau ceva să mă surprindă cu adevărat. o reacție dansândă în pași noi. pe care să mi-o descopăr într-o emoție nouă. un nou ritm, o nouă bătaie. un amestec de reacții chimice sau fizice neîncercat în 25 de ani.

cadou de sfert de veac.

m-aș pune la borcan, cu gândul c-aș face de-o murătură perfectă.

in a bar

mă simt prinsă între tine și nimic.

și încep să vă confund, iar cu cât mă simt mai confuză, cu atât mai viu retrăiesc toate trăitele, netrăitele și închipuitele. a fost delir. piesă fără scenariu jucată de nebuni. doi nebuni prinși de-un elastic.

încă simt ultimul sărut pe buze. și încă îmi simt lacrimile gata-gata să curgă șiroaie. și încă mă sufocă nenorocitul ăla de nod din gât.

și încă aștept să treacă. ziceai că o să treacă.

toate trenurile n-au făcut decât să mă ducă departe de tine.