gerar vine cu liniște, prea multă liniște. iar liniștea asta îmi dă senzația că am murit deja și încă n-am aflat. și-așa-mi stau sub pături și moțăi, cu luminițe verzi de instalație bătând în ochi chiori, de somn și de viață.

îmi inaugurez agenda lui 2015, primită neașteptat, de la un om drag, care-mi știe piticii cu textura și alinierea. mulțam fain! să facem niște zgomot pe hârtie.

musai trebuie să-mi reiau cafelele. gata cu hibernarea, zic.

am rămas același om fără rezoluții la final/început de an. îmi continui drumul, fără să tai acum și aici, că așa se dictează de undeva. îmi văd de rezoluțiile și revoluțiile mele, începuturi și sfârșituri de 5 ori pe săptămână, dacă e cazul. și mai ales între, curpinsă în.

de tine nu mai fug. te țin acolo, aproape, între două panici. am irosit prea multă energie încercând să te scot din mine. am turbat de furie, de neputință și de încăpățânare. am strigat că nu mai suport, că nu mai vreau. că te urăsc, că te iubesc, și-apoi că nu mai simt nimic. după orice furtună ești tot aici. și eu cu o țiglă în minus pe acoperiș. așa că te las în pace, șezi blând acolo, până oi reuși ceva, nu știu ce, poate un soi de asimilare sau uitare.

din când în când mă scald în oaza mea de povești, zâmbete și cafele calde cu miere. te aștept cu povești noi. am rămas cam flămândă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s