ianuarie, 2014

devorez lacom filme europene să-mi mai spăl scenariile americănești din creier, ălea 5 la număr, rulate excesiv, cu prea puține variațiuni. ducă-se. pentru moment. m-am îndrăgostit de-un film. mandariinid (2013). // filmul anului

echilibru-mi există doar în cap, ca țel prăfuit. am nevoie de-o busolă, că direcția mi-o aflu singură. tot spre sud. // când am impresia că știu ce vreau

m-am prins într-o buclă și am lăsat-o să-mi cânte dorurile. cântau și pentru tine, om înalt și drept, în sunet de clopot. // der vorghormia (rip)

martie, 2014

îmi simt fiecare coastă, de parcă cineva m-a dezmembrat și-apoi m-a montat la loc, destul de stângaci, pe întuneric. // după un guturai și-o behăială serioasă

aș trata cu shift+delete toate amintirile urâte legate de boală. uneori cred că m-aș trata cu shift+delete și de oameni. // când tăt îi gri

nu pot da like la vama. nu-mi place tudor chirilă. nu ascult nirvana. nu tresar și nici nu lăcrimez la kurt cobain. nu citesc paulo coelho și mi-e antipatic andrei ruse. // … și spun lucrurilor pe nume

haidem, copăcei, înmugurim? // când sunt optimistă…

lansez invitaţii spre cafele oricui ar avea plăcerea. // … și sociabilă

aprilie, 2014

o cârciumă necunoscută mi-a dat senzaţia de cârciumi de acasă. i-am adulmecat mirosul de tutun şi i-am mângâiat lemnul scorojit al mesei. am stat într-un colţ, eu şi-un drapel cam jigărit. // când confund blu’zz cu cheers

fericirea mi-a explodat în lacrimi pe final de “eu cine sunt?” şi s-a scurs în aplauze. cât drag… // „fă-mi loc!”, poveste de Crăciun, cu efect întârziat

abuzezi de replay până ce se rotunjesc spinii. // când te doare câte-o melodie share-uită de omul ăla

o zi ca o vacanţă e bine-venită oricând, indiferent că pică-n uichend sau în mijloc de săptămână. // ideea mea de vacanță

vecinii care ţin teveul deschis cu sonorul la maxim în miez de noapte ar trebui torturaţi cu picătura chinezească. sau cel puţin adormiţi cu bâte. // când mă enervez cu nervii

e vreme de plimbat prin cimitire şi de stat cu dosu-n iarbă. vreme de păr nearanjat şi unghii tăiate scurt. vreme de stat turceşte, de citit prin cârciumi şi râs de unul singur. vreme de stat cu spatele spre intrare, cu creierii în colţ de perete crăpat. // idee de fericire…

îţi pui pauză la oboseală şi le iei aşa cum vin. cum or vrea ele. // … și de resemnare

vreau ca şirul ăsta de cod să se destrame, că toţi urlăm a eroare. // când aș pune de-o apocalipsă

cei-7-pitici

(cei 7 pitici) // când te aștept și nu vii

vrei un ghemotoc de blană în braţe, să-ţi toarcă liniştit şi-a înţelege, pe care să-l mângâi până-ţi trece dorul. de-ar trece. // rip puf

dacă nu există terapii în duş, ar trebui să se inventeze. // sau cum mi-am menținut sănătatea creierului cu metri cubi de apă

mai, 2014

marea problemă a omenirii de după 1 mai este vama veche. că e, că nu e aceeaşi. că beţivi, că drogaţi, că pişat. că băutură ieftină făcută poştă. că evadare din cotidian. lumea scrie şi mânâncă kilometri de rahat pe tema asta, în fiecare an. ba unii reuşesc să mânânce şi-o pâine de pe urma acestui non-subiect. // părerea unui om care n-a călcat în vamă

întinderi de verde şi-un albastru nemărginit. suflet nuanţat de culori. // când încă aveam senzația că exist

mi-e frig şi-aş mânca îngheţată. plănuiesc să mă împrietenesc cu agenda botezată fără pic de imaginaţie 2014. când e rost de şuturi, tre’ să găsim şi paşii ăia de duc înainte. // io și planurile

un tablou viu c-un nene cu barbă albă şi pălărie uzată, care venea din treaba lui, c-o coasă în spate pe fundal de verde crud. // ce-aș fi vrut să împărtășesc cu tine

în dimineaţa asta parcă şi cafeaua a fost mai neagră. şi mi-a fost dor. tare dor. mai ales de mâţ. // și cum mi-ai devenit cafea cu lapte…

diverse organe-mi comunică, prevăd şi prevestesc prin cod de apăsări şi înţepături. ho, că-am înţeles, potol. // … și totul era urât …

verile mi-au fost mereu a aşteptare. cum necum, vara asta vrea să-mi fie altfel. a faceri şi desfaceri. // … înainte de-o altă mutare

mi-e cea mai dragă vreme – între. între soare arzător şi nori grei de ploaie, între tunete îndepărtate şi-o adiere uşoară. // definiție

cred că-aş reuşi să exprim prezentul prin frânturi deja scrise. că suntem replici, trăim varianta unei variante a unei variante. // când mă regăsesc

cică vin ploile torenţiale şi în mine şade un pitic care vrea undeva, oriunde, dar nicăieri cunoscut. măcar dacă mă simt stăină să fie cu sens. // când te trezești că nu mai ai „acasă”

iunie, 2014

mă imaginez pe-o cărare de munte, în bocanci şi pantaloni trei sferturi, cu maiou decolorat şi umeri uşor rumeniţi. cu rucsac în spinare. să mă întreb dacă-l car eu pe el sau el pe mine. mă mai văd desculţă, cu degetele îngropate în nisip, cu margine de fustă udă şi sărată, cu păr coafat de vânt şi decolorat de soare. // când te minți frumos, să nu-ți sară mințile

câteodată mi se face dor. câteodată îmi şi trece. // 2014, varianta scurtă

ciclic. minim o trezire pe an. aş vrea să observ şi eu măcar o dată când adorm. şi-aş vrea să am treziri mai blânde. fără să se simtă de parcă-ar trece tancul peste mine. // când nu știu încotro s-o apuc…

din când în când mă simt ca o muscă care dă cu mecla de bec. repetitiv şi enervant. totul pare prea departe. în timp, ca distanţă, în simţire. străină tot mai des. alienată şi incomodă. bă, mi s-a luat. // … și totul mi-e străin

gândesc tratate de pace cu mine şi le semnez cu roşu-n păr. schimbările din mine ies timid şi superficial prin lungimi şi culori diferite de podoabă capilară. // când lupul își schimbă părul

evadez după răsărit de soare pe străzi de cluj, privind înspre clădiri de sibiu, vorbind cu-n mâţ drag despre cetăţi dacice. // și singurele discuții normale le am cu tine în vis

între o trezire şi-o aţipire mi-am adus aminte că nu am de dat socoteală nimănui şi eu cu mine îmi oferă relaxare, dacă încep să-mi amintesc cum se mai simte şi asta. // când realizezi partea bună a lucrurilor…

o mică parte din tine a fost mai mulţumitoare decât orice alt întreg. // … și-a neîmplinirilor

iulie, 2014

caut pe gugăl următoarea combinaţie de cuvinte – uşor retardată, recunosc – film SF tipă cu păr albastru. // Immortal (2004), dintr-un soi de sentimente-amestecate, încă nu l-am văzut

aştept ceva răcoare, ploaie şi stare de cuibăreală, să-mi meargă şi mie cărţile mai bine. // încă nu merg

tocatul de legume de la 2 uneori nu se potriveşte cu supa de la 5. // și ultima discuție normală

devin tu. şi nu-mi pasă. // când m-aș muta în pădure

august, 2014

mă agit. încă nu înțeleg de ce sau pentru cine. cică-s vie. să mai murim puțin. // paradox

un om dintr-o fotografie verde cu zâmbet mi-a susținut stare de bine încă de dimineață. și n-a fost o dimineață prea bună. // când mă lași așteptând câte-o lună

cred că e o idee proastă să-mi fac planuri pentru o perioadă care să sară pragul celor 2 zile depărtare față de momentul prezent. nu-mi fac planuri, nu-mi pun dorințe. mantra reamintită. mno, bumerangul se întoarce. // io și planurile, partea a II-a

starea asta de zâmbet tâmp, de relaxare și agitație. și mi-e teamă. teama mă face să sun în miez de zi după ce trimit sms în miez de noapte. e drăguț să trimiți epistole către niciunde. fără răspuns. să speri că șirul ăla de caractere nu se va transforma în încruntare. nu vrei să fii norul ăla plumburiu de deasupra capului cuiva. // când încă ești tâmpit de îndrăgostită…

if someone comes here/then close the door/if someone comes to see me sleep/then tell them to turn away // … și când îți dai seama că ești degeaba

septembrie, 2014

în condițiile în care tu o arzi lejer în teneși și bocanci în restul anului, arăți feminină doară dacă stai pe loc. dacă ai făcut un pas o să se activeze instant mersul de donald, rățoi pe tarla. // despre femei pe tocuri

impulsionată de o mie de senzații, mă arunc cu capul înainte și am ajuns să am pe umeri un mare cucui care pulsează neîncetat. // io și răbdarea

am impresia mai mereu că am la dispoziție tot timpul din lume. sunt prea cheltuitoare cu timpul meu, pe care-l las să treacă, să se ducă, cu sentimentul clar că în urma lui rămâne – nu știu prin ce magie – și mai mult timp. // relația mea specială cu timpul

și încă aștept să treacă. ziceai că o să treacă. // despre promisiuni

toate trenurile n-au făcut decât să mă ducă departe de tine. // despre cum s-a născut iubirea amară de trenuri

octombrie, 2014

am pierdut șirul la cei nșpe mii de pași întru recuperare, reculegere, refacere și toate re-urile care-mi stau în gât, a sufocare. // când ajung la capăt de răbdare…

m-am pierdut în labirintul ăsta. și nu știu drumul spre casă. // … și mă opresc

când o să mă fac mare nu vreau să devin om cu scaun la cap. vreau să fiu om cu ciubota la cap, să am cu ce să arunc după tine, dacă-mi apari în cale. // io și dorințele

se răscoală mațele și dansează ochii în cap. cel mai frumos. pentru mine. // când mi-s îndrăgostită

why die before your time? // și niște păreri de rău

dacă până acum îmi doream ca oamenii să aibă un buton de delete – un mic x deasupra capului – acum mi-aș extinde cererea și pentru zile. un calendar fără weekend-ul trecut, vă rog. servesc aici. // când aș intra în pământ

fericirea altora îmi provoacă greață. mi se strânge stomacul și face tumbe cretine. suferința altora îmi provoacă dureri fizice. // când nu-mi găsesc locul niciunde…

vreau vid. și ciocolată. // … și am dorințe simple

încerc să mă pregătesc pentru diverse scenarii. mai ales pentru ălea proaste. nu văd nimic mai departe de o lungă așteptare. // când am stat pe ghimpi

îmi doresc, însă, ca cineva sau ceva să mă surprindă cu adevărat. o reacție dansândă în pași noi. pe care să mi-o descopăr într-o emoție nouă. un nou ritm, o nouă bătaie. un amestec de reacții chimice sau fizice neîncercat în 25 de ani. // dorință pentru următorul sfert de veac

m-aș pune la borcan, cu gândul c-aș face de-o murătură perfectă. // definiție II

o oră jumate de clubbed to death și paișpe mailuri trimise. mai beau o gură din cafeaua asta rece. // cum știu eu să muncesc

mi se pare de-o nesimțire ieșită din comun să acuzi, când te faci vinovat de-aceleași bube-n cap. asta, ori n-ai nici cea mai vagă idee cine te privește din oglindă. // când mă revolt

dragă-alexandru-al-meu, te rog, vezi-ți de treabă. nu mă aștepta. fii fericit. orice cătălină e bună, atât timp când vorbește mult, visează mult, se încruntă când gândăcește-o problemă, nu te bagă în seamă când are căștile pe urechi, te ceartă și se ceartă pentru a te și a se cunoaște. du-i buchețele de flori luate cu 5 lei de la o băbuță, dansează cu ea măcar o dată pe săptămână, cu sau fără muzică și fă-o să râdă. aberați pe orice temă. pup-o des și desenează-i marțieni pe omoplați. în rest o să fie bine. // un fel de basm

noiembrie, 2014

„semnele ălea nu vor să zică nimic.” // când realizez că totul s-a petrecut în mintea mea…

nu mai sunt întreagă și conștientizez că trebuie să exist astfel. // … și totuși asta m-a schimbat complet

când mi-e dor, reeditez cafeaua cu lapte neîndulcită, iar când mi-s amară, apare omul potrivit care-mi oferă cafea cu miere. // când fac asocieri

încerc să nu mai uit de mine, să nu mă mai uit în dorințele sau planurile altcuiva. fug mâncând pământul la simpla senzație de a fi absorbită în gândurile cuiva. // despre relații care mă pot omorî…

zâmbesc la gândul de joc frumos, în care ne căutăm numai ca să ne pierdem. // … și una în care-aș putea exista

cumva reușesc să primesc mereu ceea ce vreau. marea problemă este că cer lucruri pe care nu mi le doresc și despre care îmi aduc aminte cu dificultate. // revelația anului…

îmi iau lopățica și încep a săpa în memorie, până dau de momentul cheie. și-atunci mi-aș căra lopeți în figură, până-aș reuși să-mi fac din nas poster. // … și reacția de după

vinul meu are culoare de scrisorar. și-același gust. și-același efect sărat. // când vrei să citești o carte și ți-e frică s-o mai deschizi

dacă-aș mușca din mine acum, s-ar răstogoli bulgări de sare pe podea. // bocetul zilei

mă, noi ăștia de scriem și avem bloage, părem niște tristomani fără seamăn, pe motiv să avem chef de scris și analiză numai când ceva nu-i tocmai în regulă. și-așa, după o citire pe diagonală, am putea trage concluzia că suntem niște plângăcioși cu nevoie de atenție și compătimire. // și-un adevăr

azi îs fericită. azi îs bine, după un lung somn odihnitor și-o cafea țapănă. // cum îs io bine

prea-plinul explodează dureros și colorat în interior de emisfere. // și cum simt mahmureala

câte o revoluție pe săptămână. // câteodată număr

îmi amintesc cum se simte o îmbrățișare și cum e să-ți odihnești capul pe pieptul cuiva. bucurie caldă. // cum e să nu-ți fie dor

bucățica aia de melodie ajunge să-mi fie întipărită în creier și impregnată-n piele. așa și cu oamenii. consumul ăsta excesiv pare-un galop spre un final. o stare ulterioară de normalitate. // despre cum nu mai vreau să întrevăd finaluri

decembrie, 2014

you’ve been down there all night in a state that I cannot explain // cum a fost duminică

trăiesc câte-un pic între țopăieli, vin fiert și litri de apă. între da și nu. când al tău, când al meu. între oameni cu zâmbete sincere și perdele de fum. pe lângă teancul de cărți și lista de făcut. cu gândul la tine, din când în când. cu resemnare. și uneori cu bucurie. // și cum e pe final de an

Advertisements

One thought on “meccano mind // 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s