cenușiul de-afară mi-l încălzesc în bluza mea lălâie; pusciferium mă hrănește pe cale auditivă și eu îmi zâmbesc de parcă azi ar fi ultima zi de fericire. și de-ar fi, ce?

citeam pe undeva și-am auzit lucrul ăsta din multe părți – mă, noi ăștia de scriem și avem bloage, părem niște tristomani fără seamăn, pe motiv să avem chef de scris și analiză numai când ceva nu-i tocmai în regulă. și-așa, după o citire pe diagonală, am putea trage concluzia că suntem niște plângăcioși cu nevoie de atenție și compătimire.

așa, ca să rămână consemnat în istoria mea neimportantă, neinteresantă și mai multe ne-uri – azi îs fericită. azi îs bine, după un lung somn odihnitor și-o cafea țapănă.

ce dacă simt că fisurile se lărgesc în prăpăstii? ăsta e cursul firesc. să dansăm, zic, pe margini de prăpăstii și să cântăm cât de țin plămânii în picaj. zburăm, da?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s