asociez cafelele de dimineața cu oameni pe care i-am iubit cu o viață sau o seară înainte. când mi-e dor, reeditez cafeaua cu lapte neîndulcită, iar când mi-s amară, apare omul potrivit care-mi oferă cafea cu miere.

încerc să nu mai uit de mine, să nu mă mai uit în dorințele sau planurile altcuiva. fug mâncând pământul la simpla senzație de a fi absorbită în gândurile cuiva. zâmbesc la gândul de joc frumos, în care ne căutăm numai ca să ne pierdem.

exersez. să-mi dau voie să fac ce vreau, când vreau, renunțând în a cântări totul în corect și incorect, bine și rău. mai învăț să spun nu și nu vreau, fără să caut o motivație sau explicație care să pară mai ușor digerabilă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s