sixteen saltines

îmi vine aproape să plâng de dor de-un film. dar nu orice film. un film din ăla care să mi se lipească. tot spionez programul cinematecii române, mai notez un film, o oră, ca să-mi găsesc notiţa fix când începe filmul sau după. mno, filmule, eu te aştept.

noaptea asta-i închinată muzeelor şi parcă-aş vrea să merg şi să colind. numa’ că nu ştiu dacă-aş face faţă mulţimii de oameni cu acelaşi chef de colindat ca mine, cu care să mă intersectez, să ne ştergem unii de alţii şi eventual să ne respirăm unii altora oxigenul. am salvat totuşi programul, pentru a folosi informaţiile pentru zilele şi lunile ce vor urma. aşa-mi zic eu, dar cine ştie?

penny dreadful parcă-mi place. şi pentru că-mi place îmi tot vine să-i comentez toate scăpările. păi dacă un personaj îmi apare cu dinţii stricaţi, de ce peste un episod are dinţii perfect aliniaţi, drepţi şi buni de reclamă? unde mai pui că am şi prins drag de personajul respectiv care are apariţie de două episoade. da, mă, nici n-am apucat să exploatez dragul de el prea tare, c-a crăpat. aproape la propriu crăpat. şi-am rămas ca un copil bosumflat, fără jucărie. io zic totuşi că o să urmăresc serialul în continuare, că mi-s foarte curioasă de amestecătura aia de personaje. şi-mi mai clătesc ochii cu eva green.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s