anabasis

m-aş plânge de somn stâmb, de câini care stau la bârfă în miez de noapte, de mobila vecinului hârsâind în creierul meu. dar nu-mi vine. azi-noapte oraşul a sunat ca un cântec de leagăn, continuat în vis de melodia lui daisy.

nu-mi mai vine a scrie. nici a spune. stau pitită într-o mare de puncte de suspensie.

vreau ca şirul ăsta de cod să se destrame, că toţi urlăm a eroare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s