Coincidenţă sau hazard? Mic tratat de mare destin

Cu privire la intriga vag romantică din Jane Eyre s-a afirmat că autoarea, Charlotte Brontë, a “întins lungul braţ al concidenţei până aproape de dislocare”.

Deci, de ce ne plac coincidenţele? Fiindcă, poate celebrăm intuitiv ceea ce Arthur Koestler considera a fi un principiu universal, anume că “lucrurilor le place să se întâmple împreună”?

Se poate spune că lumea modernă este mai puţin superstiţioasă, dar se află într-o conjunctură în care aparenţa magiei are mai multe probabilităţi de a se produce.

Există la dispoziţia fiecăruia dintre noi miliarde de informaţii computerizate, fapt care ne lărgeşte perspectiva, dar nu neapărat şi înţelegerea.

Profesorul Stewart susţine că motivul pentru care coincidenţele ne uimesc nu este pur şi simplu acela că se întâmplă, ci că ni se întâmplă nouă.

În ciuda celor mai riguroase standarde de funcţionare, mintea umană percepe totul prin filtrul preocupărilor ei curente.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s