ne va duce valul

am avut senzaţia aia că bat la o uşă în spatele căreia se găseşte un zid. din când în când mă mai plimb pe coridorul ăla şi bat timid. după o mică-lungă aşteptare, se mai întâmplă să mă regăsesc cu părul răvăsit, cu un strop de sudoare alunecând spre tâmplă, cu pumnii înroşiţi şi cu picioarele obosite. cred că am şi răguşit. dacă mă întrebi ce s-a întâmplat, nu ştiu. ce-i o secundă în care-ţi pierzi cumpătul, direcţia, sufletul şi tot ce susţine amestecătura asta de apă şi lut într-o singură bucată?

inspiraţie

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s