Filmele lunii octombrie

Stuck in Love (2012)

Filmul e simpatic. Îi despre iubiri ce rezistă timpului şi deciziilor proaste, îi despre iubiri fragede şi iaraşi decizii proaste. Şi nu ştiu cum s-a reuşit, dar personajul-mentor, ăl de neclintit în iubirea lui ca o stâncă, să-mi devină insuportabil de antipatic din cauza egoismului său nemăsurat. Du-te, tu, în pădure!, că ai dat-o de gard tare, lăsând-o pe fiică-ta să o urască pe mamă-sa. Ce iubire îi aia? – Mno, fata tatei, eu o iubesc pe mă-ta şi voi aştepta tătă viaţa după fundul măriei sale, dar tu urăşte-o liniştită şi în pace, că io-s prea egoist să-ţi zic că de fapt prima greşeală mi-o aparţinut. Bilă albă pentru apariţia lui Stephen King, chiar şi aşea, numai cu vocea şi încă una pentru melodia asta.

About Time (2013)

Mi s-o părut şi mai simpatic filmul ăsta, că nu am avut motiv să urăsc pe nimeni. Faină combinaţia între întâmplările aproape banale şi plictioase ale vieţii şi elementul fantastic, al călătoriilor în trecut. Foarte fain ţi se prezintă cum viaţa nu-i chiar aşa de gri, dacă alegi să treci prin ea mai relaxat, şi cum chiar şi cele mai tragice evenimente nu-s decât experienţe, care-ţi provoacă senzaţii, iară simţirea îi sigurul lucru care îţi garantează că eşti viu.

Pacific Rim (2013)

Pierdere de timp, actorie de 2 bani, ălea 2 efecte cât de cât spectaculoase nu reuşesc să-l scoată din groapa de rahat, în care consider eu că merită să putrezească în veci şi de-a pururea. Nota de pe imdb mi se pare exagerat de mare. Bad-ass-i filmului mi se par nişte caricaturi de personaje, drama îi fix pixul, ca nu m-a mişcat deloc, cuplul ăla gen tăntălăul şi gogomanul, care erau responsabili de parte de hăhăială din film, abia abia mi-au stârnit nişte grimase şi zâmbete chinuite, dar nu pentru comicul situaţiei, ci pentru că îs chiar penibili, la un moment dat. Singura parte bună, pe lângă “bătălia” finală, mi s-a părut a fi flash-back-ul, în care fetiţa aia joacă mai convingător decât toţi actoraşii de s-au fâţâit prin cadru în filmul ăsta. Asta până când începe să scâncească şi să geamă un pic cam prea mult şi pe tonalităţi dubioase, ceea ce mi-o dat senzaţii naşpa.

Before Sunrise (1995), Before Sunset (2004) şi Before Midnight (2013)

Trei filme în care nu se întâmplă nimic, dar se vorbeşte muuult, foarte mult. Mi-ar fi plăcut să pot urmări filmele şi fără să mă concentrez pe ea, mai mult. Primele două părţi mi se par că sunt aşa, de basm – doi tineri intră în vorbă întâmplător, într-un tren şi ajung să petreacă o zi împreună, într-un oraş necunoscut. E puţin obositor faptul că-n filmele ăstea chiar nu se întâmplă nimic, dar trebuie să stai atent tot timpul, datorita replicilor concentrate, a ritmului rapid şi a multitudinii de subiecte abordate. Am apreciat cel mai mult a treia parte, care e un fel de ce se întâmplă după “şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”.

Crna macka, beli macor (1998)

Mno, film cu şi despre ţigani care place, culmea, şi ălora mai neiubitori de ţigani. Neşte ipocriţi. Aşe, filmul e bun, muzica e bună, ţiganii îs ţigani şi mie îmi e drag filmul. De nu l-aţi văzut, recomand cu căldură. De l-aţi văzut, nu strică încă o vizionare. Hai, că-i cu voie bună şi haz di năcaz.

The Internship (2013)

Despre cum să fii intern la Gugăl. Şi cum trebuie să ai încredere în forţele proprii, cum să lucrezi în echipă, despre conştientizarea calităţilor şi despre folosirea lor. Plus partea cu multe femei dezbrăcate, cu ţâţe la vedere, în caz că tot ce am enumerat mai sus nu era suficient pentru stimabilul public. Cred că se putea şi fără, porn-ul fiind oricum disponibil la un click distanţă.

Monsters University (2013)

Animaţie drăgălaşa, cu un monstruleţ simpatic, micuţ şi deloc înfricosător care doreşte să devină cel mai monstru dintre monstruleţ. Şi aici avem poveste axată pe avantajele lucrului în echipă şi pe conştientizarea calităţilor, investirea în încrederea în sine şi o paralelă drăguţă… în care ne este prezentat faptul că talentul fără muncă şi dăruire este egal cu zero, la fel cum şi munca fără un stop de talent de obicei e în zadar.

Wuthering Heights (2009)

Este prima ecranizare a romanului, la care îndrăznesc să mă uit. Probabil pentru că romanul a reuşit să stârnească în mine o furtună de sentimente şi senzaţii şi sunt conştientă că nicio ecranizare nu o să reuşească asta. Şi am avut dreptate. Filmul e decent, din câte mai ţin minte din roman, cred că acţiunea a fost respectată întocmai. Actorii se prezintă bine, dar… Dar mi-a lipsit nebunia personajelor, pasiunea, răutăţile în numele iubirii, dragostea văzută ca credinţă. Tot ce e viu în paginile romanului, aici pare abia schiţat şi amorţit…

Turbo (2013)

Altă animaţie drăguţă cu un melc care se visează campion la raliuri. Sună cam cretin, aşa, dar filmul e foarte simpatic. Te îndeamnă să visezi şi să te arunci în cap atunci când se iveşte o oportunitate. Aşadar, atunci când îţi doreşti ceva foarte tare, dar te cramponezi de idei urâte şi crezi că nu vei putea reuşi, adu-ţi aminte că un melc a reuşit să devină campion de raliu, da? 😆

Still Mine (2012)

Extraordinară dramă. E povestea aia de dragoste care rezistă timpului şi demenţei. M-am îndrăgostit de moşuleţ, de puterea lui de a munci, de dragostea şi devotamentul faţă de femeia pe care o iubeşte, de puterea de a pune nevoile ei înaintea propriului confort, de grija care i-o poartă. Şi toate astea venind în paralel cu lupta lui cu sistemul. Un sistem infect, al hârţogăraielor şi al consumerismului. Aşea… nu pot să nu menţionez că-n filmul ăsta apar nişte cadre şi nişte peisaje superbe. De văzut şi simţit. Şi suspinat.

The Departed (2006)

Încă aştept filmul ăla în care să joace Leonardo DiCaprio şi să fie un film prost. Ăsta e extraordinar, actorii alesi pe spranceana! Finalul m-a surprins şi pentru asta merită toate laudele. Iară melodia asta îi cea mai tare melodie. Punct.

21 (2008)

Sau cum să fii deştept şi să faci o căruţă de bani, dar să fii atât de prost încât să-i ţii în tavanul camerei de cămin. Filmul ăsta, chiar aşa, cu tonul lui optimist mi se pare că spune o poveste destul de reală, care poate părea tristă. Dar pentru că-i doar realitate, nu poate fi chiar trist. Îi despre cum banii au gust bun. Şi tu, copil moral şi deştept ajungi să fii îmbătat de puterea lor, negând prieteni, principii, devenind ceea ce urăşti în alţii.

Advertisements

7 thoughts on “Filmele lunii octombrie

  1. Nu ai vazut inca Titanic (film in care Leo joaca prost :D). De la “Gangs Of New York” (poate “The Beach”), DiCaprio joaca numai in filme unul si unul. Uita-te si la “Django Unchained”, eu nu m-am uitat inca la “The Great Gatsby”.

      • Eu aşteptam nişte argumente din care să reiasă că filmul pe prost, ca exemplu o regie proastă, viziune greşită, joc actoricesc prost, neintrare în pielea personajelor. Nu înţeleg ce anume “merge prea mult pe lacrimi şi dramatism gratuit”. Şi nici de ce ar fi necesară o comparaţie cu alte filmul. Dacă un film e prost, e prost şi fără comparaţii. Nici în ultima propoziţie nu înţeleg la ce te referi. Aşadar, multe cuvinte, niciun argument.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s