grăit-a vântul

cel mai crunt dor e atunci când auzi cum te strigă pe nume o rădăcină de copac. când îţi simţi bocancii trişti de-atâta asfalt. când pielea ţi-e îmbâcsită de-atâta civilizaţie. când îţi simţi plămânii dornici de curat şi de prea plin, de aer care pişcă, te ceartă şi te-alintă. când vrei să gâfâi de-atâta verde şi ruginiu. când în sus e infinit şi e singurul infinit pe care îl înţelegi. sigurul mereu şi pentru totdeauna.

Advertisements

3 thoughts on “grăit-a vântul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s