Drop the deal

toamnatoamna-mi intră în vene cu răcoare, ploaie măruntă şi soare palid. o primesc şi-o las să-mi zburde în suflet. bifez lejer simptome de labilitate mansardică, trec în două clipite de la ochi jucăuşi şi umezi, la chicote sonore şi colorate; asta când nu-s afundată cu tot raţionalul în concret de seif. îmi sortez simptomele fizice pe categorii de emoţie, patologic şi o să treacă. nu-mi număr vânătăile de pe picioare, dar probabil am de-o echipă de fotbal. cunosc provenienţa a maxim două dintre ele şi-aş spune că-mi amintesc de copilărie, dar nu. zilele astea mi-am încălţat bocancii şi-am fost fericită. dacă ar fi să colecţionez ceva în viaţa asta aş colecţiona bocanci, nu pantofi. şi căni. multe şi mari. şi evident, colorate! cu maximă surprindere am constatat de ceva vreme că hainele mele-s triste. mă învârt în  nuanţe de gri şi maro. şi în magazine mă îndrept mecanic spre ceea ce cunosc. şi-am zis că musai tre’ să ies din zona mea de confort, să-mi pun piedică, să-mi dau peste mână şi să-mi direcţionez paşii spre culoare. măcar să am criza curcubeului înainte de 50 de ani!

Advertisements

4 thoughts on “Drop the deal

    • hainele mi-s triste; eu de fel, nu. oamenii nu se uită ciudat, poate doar întrebător sau mirat. când zâmbesc mergând pe stradă, mulţi dintre trecători îmi zâmbesc înapoi, unii chiar îmi fac cu ochiul complice! 😆

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s