Fâsâie-n ibric

Dorm somnul lung şi trăiesc netrăitele de parcă-ar fi; dar cin’ să fie? O oboseală lipicioasă şi dulce mă însoţeşte peste tot. Beau cafea prea puţină spre deloc din lene şi din deconectare bruscă de la zilnicul meu. Sunt o încâlceală de dependenţe, tabieturi şi comod spre monoton. Verile mele sunt o înlănţuire de aşteptare, un poate şi-un vedem. Le port inert, în mine, cu mine, visând tainic la foc. Ăl de purifică, transformă, ne face scum şi-apoi ne dă şuturi spre viaţă, re-uatevăr. Vara asta am să mă-ndrăgostesc, cântă la unison diverşi. Trăiţi-mi voi şi vara mea, eu mă trezesc la toamnă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s