Marţi, 13

Îmi e dor. Şi simt că mă repet. Şi că dacă mai spun o dată, cu voce tare, va suna fad. Dar e… dor. Doare. E senzaţie de viu… Mă bucur că te am pe tine, să-mi fie dor. Mă simt stângace.

Mi-e ciudă c-am ratat îmbrăţişarea sufocantă, din motive de grabă românească şi de căruţaş cu zel… O să visez la ea în fiecare noapte până când o să ne sufocăm, la propriu, într-o îmbrăţişare de urs.

Visez la stare de vacanţă, cu prea mult timp, prea multe filme şi prea mult noi. Cu întors de pe o parte pe alta, la sincron, cu plutit pe apă liniştită şi cu miros de ulei parfumat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s