relativitatea îmi dă un straniu sentiment de siguranţă. caracterul permanent e cel care îmi dă fiori reci pe şira spinării. știu că un lucru sau o activitate care-mi place acum, după 6 luni nu-mi va mai plăcea, ba chiar îmi va da senzaţia de sufocare şi insuportabilitate. am nevoie de un mic element de noutate introdus periodic şi de (senzaţia de) evoluţie în activitate. îmi displace să conştientizez că bat pasul pe loc. și când conştientizez, într-un  straniu act de compensaţie, încep să fac salturi. îmi doresc să învăţ să fac paşi mici şi constanţi. probabil asta va fi provocarea vieţii mele. găsirea unui echilibru. împăcarea cu o anumită monotonie a lucrurilor de zi cu zi, împletite cu mici escapade. și când mă gândesc că voiam să scriu despre alt subiect. despre simţire, rămas bun şi dor. în alt capitol.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s