Ca om fără prinţipuri

oameni de lemn

Ca om fără principii, ce-aş tinde să cred uneori că sunt, descopăr din când în când că am un set de reguli bine bătute-n cuie, peste care nu trec, nu le ocolesc şi pedepsesc aspru pe cei care încearcă să facă asta. E derutant, uneori, pentru ei şi chiar şi pentru mine, eu fiind cea care a stat de două ori la coadă atunci când s-a făcut împărţeala pentru toleranţă.

*

Una din practicile care mă scot din sărite este scuza care şi-o găsesc unii şi care se poate enunţa cam aşa “dacă ai fi fost îl locul meu, ai fi făcut la fel” sau “ai să vezi şi tu, când o să fii în locul meu”. Bun. Aşa să fie cum zici tu, acum ar trebui să ce? Să te mângâi duios pe creştet sau să-ţi plâng de milă? Când eşti pus într-o situaţie neplăcută şi alegi să ieşi din ea făcând un lucru la fel de neplăcut, pentru că pare mai simplu sau din alte varii motive, spune-ţi ţie orice vrei ca să poţi dormi bine noaptea. Spune-ţi că n-ai avut de ales, că la momentul respectiv era singura soluţie, chiar încurajez astfel de comportamente în schimbul datului cu capu’ de suprafeţe dure (la ce folos?), dar nu-mi arunca pisica-n ogradă afirmând că şi eu aş fi procedat la fel.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s