oana-pelleaAm cartea în faţă şi mă uit la ea, la Oana, care-mi zâmbeşte cu ochii. Îmi cer iertare că stau cu pagina asta de calculator deschisă, încă albă, şi simt că aş vrea să o umplu cu tot sufletul meu, cu emoţii şi zâmbete, cu frumoase culori şi tot ce fac este să apăs tastele, iar aici răsar caractere caraghioase.

Îmi simt cuvintele sărace. După o avalanşă de trăiri şi sentimente, după ce am cunoscut omul Oana vreau doar să-i mulţumesc. Mulţumesc, Oana! Aş vrea să-i mulţumesc personal, dar cred că aş strica magia dintre noi. Cred că simte că un om în plus o iubeşte pe lumea asta şi nu e singură. Nu eşti singură, te pup şi te iubesc!

Ştiu că dacă aş trăi toată viaţa sub influenţa cărţii aş fi un om mai bun, mai curat. Gânduri nefardate. Relaţii simple şi frumoase. Să vezi lumină, să respiri cer şi stele şi să mulţumeşti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s