Asteptari prea mari?

Am tot auzit în ultimul timp oameni care spun că au aşteptări prea mari de la alţi semeni de-ai lor. Mi-a fost trântită şi mie în faţă, am trântit-o şi eu altora, şi cred că e o replică destul de utilizată, mai ales că acoperă o sferă largă de acţiuni, interacţiuni şi reacţii care ar fi putut fi mai.

Se foloseşte pentru a exprima dezamăgirea, frustrarea, neputinţa de a schimba ceva şi uneori doar pentru a lovi în celălalt, a-l minimaliza, a-l face să se simtă mic şi prost în faţa unor aşteptări prea mari.

Bunul simţ şi respectarea unor norme de morală şi conduită nu cred că fac parte din aşteptările cele mari, ci din categoria celor comune. Normalul. Ar fi normal să nu mai arunci gunoaie pe stradă. Şi să nu mai dai vina că n-ai găsit coş de gunoi, că nu-ţi pică umărul dacă pui ambalajul respectiv într-un buzunar al genţii. Nu vorbi peste celălalt, nu ridica tonul, nu invada spaţiul personal al altui om. Nu-ţi bate joc şi nu întinde coarda.

Aşteptările ăstea sunt întradevăr prea mari atunci când tu, ăla care pretinzi diverse, nu oferi nimic din ceea ce pretinzi. Nu aştepta să te sune o persoană, dacă tu nu pui mâna pe telefon, nu aştepta invitaţii în oraş, dacă tu n-ai luat iniţiativa niciodată. În general, nu aştepta să-ţi cadă din cer. Că nu cade. Şi aşteptările ălea despre care spui tu că ar fi prea mari, cu un soi de amarăciune şi autocompătimire în glas, sunt de fapt nejustificate.

Dacă e să aştepţi şi să vrei mai mult, aşteaptă de la tine. Sunt singurele aşteptări care sunt justificate şi asupra cărora ai control.

Advertisements

5 thoughts on “Asteptari prea mari?

  1. nu mai tin minte daca am zis-o cuiva. probabil ca nu. dar intradevar eu am asteptari mai mari de la oameni. sper sa nu fiu exagerat totusi. asta nu am cum sa stiu, doar ca simt ca le-am mai mari.

    asta cu initiativa e cu dus si intors. hai sa iti dau un raspuns concret, poate subiectiv. mi se parea placuta o fata (la modul normal ca intre prieteni, desi m-a dus, recunosc, si gandul mai departe). a cerul putina insistare din partea mea pana s-a urnit sa ne vedem la o cafea. apoi eu am lasat-o mai usor ptr ca a fost bine dar totusi doar ok. dar am lasat o portita daca vrea sa mai vrea sa ne vedem la un suc. ceea ce a si facut. ne-am vazut si mi-a placut de ea mai mult si mi-a zis ca daca trec prin Buc sa iau si legatura cu ea. dupa cateva zile, ptr ca stia ca ma duc in Bucuresti, m-a sunat si m-a invitat la ea. m-am dus.

    dupa un timp 2-4 sapt, nu mai stiu exact, i-am zis sa mai stam de vorba daca ma primeste la.Buc. n-a putut ptr ca se muta. au mai trecut cateva saptamani si i-am scris ca daca tot trec prin Bucuresti la un film sa vina si ea cu mine. nu mi-a zis nici da nici nu si a ramas asa in aer. de atunci ea nu nu a mai dat nici un semn din initiativa ei, nu a mai zis sa ne vedem nimic. acum as putea sa mai incerc/insist, dar daca ea nu e dispusa sa dea macar un semn din partea ei (si astfel sa imi dau seama ca vrea sa vb cu mine) atunci eu de ce sa incerc? deja e un semn ca nu vrea si da, m-am asteptat de la ea sa aiba putin initiativa ca sa nu par eu ca insist sau sa fiu deranjant (si sa stiu care e treaba ca nu pot sa stau sa o trag de limba). cred ca este mentalitatea asta la unele femei/fete care sa nu dea nici un semn dar sa stai dupa fundul lor ca sa fie convinse de una sau de alta. nu mi se pare corect ptr a nu e reciprocitate aici, ca doar eu nu stiu ce vrea sau ce nu vrea ea. poate sunt subiectiv, si am incercat sa nu generalizez.

    asa ca in cazul asta, ptr mine cel putin, nu merge “Nu aştepta să te sune o persoană, dacă tu nu pui mâna pe telefon”. de ce sa mai pun eu mana sa iau legatura daca ea nu face chestia macar din cand in cand, sa-si isi dea seama si John cum sta treaba :))?

    in chestia asta cu cine are intiativa la un anumit punct e un cerc vicios. tu nu zici nimic ptr ca nu primesti nimic, iar celalalt face la fel. iar cu chestia asta ca tu esti barbat si tb sa ai tot timpul initiativa la o discutie, vizita, plimbare etc nu mi se pare corect. consider normal ca fiecare sa isi aduca parte de participare.

    Dar, daca chiar nu fac nimic intr-un sens sau in altul, e normal sa nu astept de la altii sa faca asta ptr mine. (cred ca la asta te refereai in postare)

    comentariu lung, scz ptr asta

    • Când spuneam să nu aştepţi să fii căutat, dacă nu cauţi, la rândul tău, mă refeream al relaţiile de prietenie, mai mult, decât la jocuri ale seducţiei. Asta-i altă mâncare de peşte şi face subiectul unei cu totul alte discuţii.
      Dar ca să zicem că suntem în proximitatea subiectului tratat în articol, tu ai fost cel care a căutat în nenumărate rânduri şi cred că i-ai dat de înţeles că eşti interesat. Acum, poate, ar trebui să facă şi ea o mişcare. Tu eşti cel care a căutat, din propoziţia mea. Dacă ea mai aşteaptă să tot tragi de ea, să zicem că aşteaptă prea mult. Dar, în jocurile seducţiei, ceea ce am spus eu acum nu se mai aplică. Uneori, acolo, trebuie insistat şi nu se mai joacă după reguli.
      Unele femei sunt ca nişte căprioare, în căutare de vânători.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s