visez. mult şi des. și ţin minte, de obicei, detalii mai mult decât suficiente.

coşmaruri am rar. nici nu le numesc aşa, le spun doar vise tâmpite.

ca cel dinspre dimineaţă, în care vărsam cioburi mici de sticlă, care-mi răneau esofagul, limba şi gingiile. încercând să scot cioburile din gingii, îmi intrau în buricele degetelor şi de acolo începeau să curgă lin firicele de sânge îndoit cu apă.

instinctiv, mă uit la degete. sunt intacte. nicio zgârietură, nicio urmă de sânge uscat. mai iau o gură de cafea. alunecă nestingherită pe gât.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s