Paradoxul iubirii

NU JUDECAŢIparadox

Să fugi de cel care te iubeşte, să-l iubeşti pe cel care fuge de tine. Să-l blestemi pe cel care doarme lângă tine, să-l faci bucăţi în fiecare noapte şi să te trezeşti liniştit ca şi cum lumina ar fi splălat toată ura. Să-ţi pierzi minţile pentru o persoană care te dispreţuieşte tot atât de mult pe cât tu o iubeşti. Să ai despre orice legătură ideea că se va sfârşi, să intri într-o poveste de dragoste întocmai ca pasagerul de pe Titanic, antincipându-i naufragiul. Să visezi cavalcade sublime, amoruri nebune şi să te sufoci lent într-o mediocritate fără ieşire. Să nu ştii ce să dai, să nu primeşti niciodată nimic şi să te miri că darurile tale sunt atât de prost primite. Să te căsătoreşti din dorinţa de singuranţă, să nu te căsătoreşti din dorinţa de aventură, să-ţi dai seama că nici chiar căsătoria nu te protejează de nimic şi că lipsa căsătoriei nu-ţi garantează că vei avea parte de lucruri neprevăzute. Să suporţi ani de-a rândul minciuni şi înşelăciuni şi apoi, pentru o nimica toată, să pleci pentru totdeauna. Să aspiri la căldura conjugală fiind totodată mare fustangiu, să visezi aventuri fierbinţi, în liniştea căminului. Să iubeşti în detrimentul celuilalt, să-i absorbi energia, să-i furi tinereţea, să prosperi pe declinul lui. Să juri în fiecare dimineaţă că-l laşi pe celălalt şi s-o tot ţii aşa douăzeci de ani, în suflet cu ideea luxurii. Să fii prostănacul din piesă, fraierul de care toată lumea râde, să nu vezi evidenţa şi să te obişnuieşti cu ea. Să consideri căsătoria ca pe o muncă grea, să te forţezi să-ţi iubeşti partenerul, să înduri, să suporţi, să încasezi, să faci o criză de nervi din cauza unei aventuri. Să onorezi mai multe persoane fără să le-o spui, să ceri de la fiecare o adoraţie exclusivă, să nu fii niciodată sigur de nimic, nici de orientarea sexuală, nici de ataşamentul tău, să locuieşti în ţara lui poate, a ezitării sentimentale, să nu fii decât un semn de întrebare care spune: te iubesc. Să plângi la plecarea unei fiinţe la care credeai că nu ţii, dar care ţi se înfipsese în inimă ca o aşchie. Să venerezi după ce a murit o persoană pe care o maltratai pe vremea când trăia. Să te arăţi extrem de amabil faţă de nişte necunoscuţi, să le oferi cadouri somptuoase şi să te arăţi rece şi zgârcit cu ai tăi.

Iată câteva dintre inconsecvenţele iubirii. De ce am vrea să fie altfel? A vorbi despre iubire înseamnă a porni de la dezordinea ta interioară, a socoti în străfundul noroios al sufletului tău, plin de josnicie şi de nobleţe. Mai bine deci să-l punem pe scenă, fără să le judecăm, nebuniile din sufletul oameniilor.

Advertisements

2 thoughts on “Paradoxul iubirii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s